Buletinul Parohial

---

Documentar Manastirea Arbore SUCEAVA De proportion plus réduites, au pronaos faiblement éclairé, au naos nanti de grandes fenętres mais dépourvu de tour, car c'était une bâtisse simplement seigneuriale et non point princičre, l'église d'Arbore (1503) conserve elle aussi des fresques extérieurs d'une incomparable beauté artistique. A l'encontre de Voronet, oů prédomine le bleu, la couleur souveraine, ŕ l'église d'Arbore est le vert : un vert en cinq nuances, combinées au rouge, au bleu, au jeune, chaque nuance différemment éclairée, les tous plus sombres composant un monde insolite d'ombres et de lumičres. La partie la plus remarquable de la peinture orne cependant le mur ouest et les contreforts. C'est une succession de petites scčnes telle des miniatures déployées sur huit registres : des scčnes de la Genčse et de la Vie de Saints. Le dessin en est plein de verve et de délicatesse, les visages respirent le mouvement, les citadelles et les édifices sont suggérés en perspective. Le coloris, d'une rare harmonie, s'enrichit de nuances nouvelles avec la lumičre mouvante du soleil. Ŕ vrai dire, la gamme des nuances est infinie : le vert olive, le bleu saphir et le bleu métallique, le rouge foncé passe au rouge cendré, le jaune d'or tire sur l'ocre, le gris se fond dans un rose délicat. Les personnages sont vivants, gracieux, leurs joues sont empourprées d'un rose chaud, les vętements aux drapés amples ont une rare élégance. Les Saints ont des mouvements de ballerine, leurs pas sont feutrés, élastiques. Un détail intéressant : dans la cour de l'église d'Arbore sont conservées (depuis le temps oů elles fut peinte) deux lourdes dalles dans lesquelles sont creusés 15 petits enfoncements qui servaient ŕ la préparation des couleurs, preuve de la richesse de la palette des peintres moldaves. Ministčre du Tourisme, Cinq monuments historiques et d'art féodal de Bucovine, Bucarest, 1993 text preluat din adresa:http://members.nbci.com/sf_nicolae/Calea_L/Nr67/6713.html
Dictionar MIC DICTIONAR DE CUVINTE LITURGICE - t - SFANTA TRADITIE - revelatie dumnezeiască nescrisă, rămasă de la Sfintii Apostoli prin viu grai si depozitată în tezaurul Bisericii. SFANTA TRADITIE este de o putere cu Sfânta Scriptură. TRIOD (Trei cântări) - carte de cult cu toate slujbele si rânduiala Postului Mare, asezate pe zile si săptămâni. Canoanele zilnice se împart în trei ode sau cântări. TRIPTIC - pomelnic scris pe trei bucăti separate de lemn, care se închid ca o carte, spre deosebire de ""diptic", format numai din două pagini ce se închid la fel. TRISAGHION - denumire în limba greacă a cântării întreit sfinte, numită "Sfinte Dumnezeule . . .". Mai întelegem si slujba pe scurt pentru cei răposati. TROPAR - cântare scurtă ce cuprinde, rezumativ, viata si învătătura unui sfânt sau praznic împărătesc. - u - UNGEREA CU SFÂNTUL MIR (Mirungere) - a doua Taină a Bisericii, care se face imediat după Botez, ca o pecete a Duhului Sfânt ce se pogoară peste om în clipa mirungerii. UNIFORMĂ CLERICALĂ - îmbrăcăminte preotească traditională pe care sunt datori să o poarte preotii Bisericii. Ea închipuieste hainele simple si smerite ale Domnului si Sfintilor Apostoli. USILE ÎMPĂRĂTESTI - cele două usi centrale din catapeteasmă, care simbolizează cele două Testamente. Se cheamă împărătesti, căci prin ele trece Hristos Împăratul nostru, sub chipul Sfintei Taine. Spre deosebire de acestea, usile laterale se cheamă diaconesti, prin care trec diaconii. UTRENIE - una din cele sapte Laude care, de obicei, se citeste după miezul noptii sau dimineata. (Utro - cuvânt slavon = dimineata). Se mai cheamă si "mânecândă". UTRENIER - carte ce contine cântările Utreniei, mai ales cele spre Duminică. - v - VĂZDUH (Aer) - denumire slavonă a acoperământului pentru Sfintele Taine, pe care îl poartă preotul si diaconul pe umeri când iese cu Sfintele Daruri. VECERNIE (Vespera) - este una din cele sapte laude ce se cântă zilnic spre seară. Spre sărbătorile mari, Vecernia se uneste cu slujba Utreniei si capătă denumirea de "Priveghere". VECERNIER - carte ce contine cântările Vecerniei, pe cele opt glasuri. VESMINTE CLERICALE - toate vesmintele sfintite si rânduite de Biserică fără de care clericii nu pot săvârsi sfintele slujbe. Vesmintele se împart în vesminte diaconesti, preotesti si arhieresti. VESMÂNTĂRIE - încăpere specială în care se păstrează vesmintele si tot tezaurul bisericii. VIETILE SFINTILOR (12 volume) - cuprind pe larg nevointele si minunile tuturor sfintilor pe care îi prăznuieste Biserica Ortodoxă în cele 12 luni ale anului. Scriitorii vietilor de sfinti se numesc "aghiografi". VINEREA - ziua când a fost răstignit Domnul pe Cruce pentru mântuirea lumii. De aceea toti credinciosii sunt datori să o cinstească cu rugăciune si cu post. VINUL - materia de bază care, împreună cu prescurile, se aduce la Sfântul Altar. Din vin, prin binecuvântare în timpul Sfintei Liturghii, se dobândeste Prea Curatul Sânge al Mântuitorului, care spală păcatele lumii. Prot. Ioanichie Bălan, (Călăuză ortodoxă în biserică, Sfânta mânăstire Sihăstria, 1991) sursa http://members.nbci.com/sf_nicolae/Calea_L/Nr57/5720.html
Manastirea Voronet are hramul Sf. Gheorghe Nu departe de orasul Gura Humorului, pe valea unui afluent al Moldovei a fost ridicata acum mai bine de cinci veacuri una dintre cele mai frumoase manastiri. Frescele care decoreaza exteriorul si interiorul, originalitatea picturilor si nu in ultimul rind culoarea albastra - atit de albastra - denota genialitatea artistilor moldoveni care cu un acut simt artistic au facut din Voronet simbolul Moldovei. Piatra de temelie a manastirii a fost pusa de catre Stefan cel Mare in anul 1488. Biserica va sta sub hramul "Sfintului Gheorghe" - purtator de biruinta. Lucrarile de constructie s-au terminat in toamna aceluiasi an, asa cum atesta pisania fixata deasupra usii de intrare in pronaos. Legende frumoase invaluie manastirea oferindu-i un aer plin de farmec. Se spune ca, pe vremea lui Stefan cel Mare aici locuia vestitul calugar Daniil Sihastrul. Acesta l-ar fi sfatuit pe marele domn - in anul de grea cumpana - 1476 - sa nu cedeze in fata turcilor si a lui Mahomed fiindca "razboiul este al lui". Astfel, un an mai tirziu a fost ridicata Voronet, ca un elogiu adus victoriei. Din punct de vedere arhitectural manastirea este asemanatoare cu celelate biserici construite in perioada domniei lui Stefan cel Mare. Ridicata pe un plan trilobat, avind turla deasupra naosului si acoperis fragmentat, edificul va primi o mare nota de originalitate prin decoratie. De forma semicirculara, absidele pastreaza elemente decorative originale: firide alungite si ocnite sub cornise. Doua baze suprapuse inalta turla decorata la rindul ei in acelasi fel. Elementele de factura gotica sint prezente in ancadramentele ferestrelor. Chenarele de piatra care inconjoara usile de patrundere in lacasul sfant dispuse pe laturile de nord si sud ale pridvorului contin elemente de decoratie in stil gotic si renascentist. O bolta semicilindrica transversala incoroneaza pridvorul. Doua ferestre mari lasa lumina sa patrunda in aceasta incapere. Acestea au fost asezate deasupra usilor. Pronaosul este acoperit si el de o bolta in forma de calota. Mulururi in arc frint incadreaza portalul de intrare in pronaos. La randul ei o usa incastrata in peretele despartitor face posibila trecerea din pronaos in naos. Arcele moldovenesti si pandantivii sutin cupola naosului si turla. Alungita si acoperita cu o bolta in forma de sfert de sfera, absida altarului se deosebeste de celelate abside. Pronaosul si naosul sint luminate de cite doua ferestre, in schimb altarul va primi lumina printr-o singura ferestra plasata in axul absidei rasaritene. Biserica a fost protejata de ziduri groase de aparare. Un turn clopotnita si case calugaresti s-au construit de-a lungul anilor in jurul sau. Varul Domnitorului Rares, Mitropolitul Grigorie Rosca a realizat marea sa ctitorie: pictura exterioara de la Voronet. Devenita atit de cunoscuta datorita coloristicii sale, in special a nuantei de albastru, este principalul punct de atractie. Armoniile tonale, nuantele si culorile sint in realitate cele care cu sensibilitate artistica, artisti zugravi le-au filtrat din mediul natural. Asa cum este de albastru cerul la Voronet, asa au incercat sa-l reproduca pe peretii sfintei biserici. In acest mod ei au reusit sa creeze o unitate indistructiva intre peisaj si pictura exterioara a bisericii. In plus, in functie de accentele de culoare si de conturul pe care le-au folosit au reusit sa demonstreze ca si atunci cind privesti de la distanta poti percepe cu claritate siluetele desenate. Fatada de vest cu impresionanta scena a Judecatii de Apoi este alcatuita compozitional pe patru registre. In partea superioara se afla Dumnezeu Tatal, registrul al doilea cuprinde scena Deisis incadrata de apostoli asezati pe scaune. De la picioarele Mintuitorului porneste un riu de foc in care pacatosii isi afla chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfintului Duh simbolizat in forma unui porumbel, Sfinta Evanghelie si Protoparintii neamului romanesc- avind spre nord un grup de credinciosi calauziti de Sfintul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredinciosi care primesc dojana lui Moise. In registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpana care cintareste faptele bune si pe cele rele, lupta dintre ingeri si demoni pentru suflete; in zona de nord raiul, iar in cea de sud iadul. Recunoastem printre cei care isi asteapta judecata, pe linga credinciosi ortodoxi si pe cei ai altor religii. Chipurile de evrei, armeni, turci, latini sint atent observate si remarcabil desenate. Patronul spiritual al bisericii este si el prezentat pe latura de sud a pridvorului. Alaturi de el se afla chipurile Mitropolitului Grigorie Rosca si Daniil Sihastrul avind pergamente in mina si o compozitie cu 12 scene: Patimile Sfintului Ioan cel Nou. In dreptul pronaosului este prezentata tema Arborelui lui Iseu in care vegetatia abundenta incinta ochiul ca o adevarata gradina, Acatistul Sfintului Nicolae si chipurile unor filozofi elini. Fatadele absidelor au fost acoperite de sase registre in care sint reprezentati indreptindu-se cu pas de rugaciune spre altar, ingeri, serafimi, apostoli, pustnici si mucenici. Compozitiile au primit numele de Cinul. Peretii interiori ai pridvorului au fost pictati cu sfinti din calendarul ortodox la indemnul Mitropolitului Rosca. Intr-o frumoasa camasa cu motive florale populare, Maica Domnului avind pe pruncul Isus in brate este zugravita pe bolta pronaosului. Peretii alaturati au primit decoratii cu scene din Viata Sfintului Gheorghe. Potrivit canoanelor ortodoxe, in naos putem admira reprezentarea lui Isus Pantocrator, in spatiile interioare ale turlei ingeri, profeti si apostoli iar pe pandantivi pe cei patru evanghelisti. Schimbarea la fata si Rugaciunea din gradina Ghetsimani se regaseste in absida de sud, iar pe celelate spatii ale naosului se profileaza alte chipuri de sfinti militari. Stefan cel Mare apare intr-un tablou votiv asezat pe peretele care desparte naosul de pronaos. Personajele din tabloul votiv sint imbracate in costume din brocard - atentia zugravului fiind indreptata spre redarea detaliilor si studierea costumului de epoca. Altarul primeste si el o pictura de o inalta tinuta artistica fiind impodobit cu reprezentarea Maicii Domnului cu Isus in brate incadrata de doi ingeri. Ceea ce te frapeaza in pictura de la Voronet este nota de autenticitate. Aspecte ale vietii obisnuite ale acelor vremuri capata conotatii noi, fiind reflectate in pictura bisericii. Diverse etape importante studierii evolutiei sculpturii in lemn se regasesc in decoratia catapetesmei. Cele doua icoane si usile imparatesti sint lucrate in vremea domniei lui Stefan cel Mare, alte icoane apartin secolului XVI, iar praznicele sunt ale veacului XVIII. Mormintele au fost acoperite de lespezi decorate cu un mare simt artisitc. Calugarul Daniil Sihastrul isi afla odihna in Manastirea Voronet. Pina in secolul XVIII in jurul bisericii au locuit calugari care s-au ocupat cu manuscrierea textelor bisericesti: Codicele Voronetean, Epistola Sfintului Apostol Iacob si Psaltirea Voroneteana se numara printre cele mai cunoscute. Dintre piesele de arta bisericeasca se remarca stranele albe, stranele policromate, jiltul domnesc, cel arhieresc, policandrul si o grinda aurita. Toate sunt lucrate in lemn, apartinand secolului XVI si fiind deosebit de valoroase. Motivele lor florale si geometrice sint de cea mai autentica inspiratie folclorica. Clopotnita pastreaza doua clopote daruite bisericii de catre Domnitorul Stefan cel Mare. sursa:http://www.romania.maronet.ro/romana/monasteries/voronet.htm
Informare I N F O R M A R E Punctele de vedere exprimate în articole apartin autorilor. Materialul publicat în Buletinul parohial poate fi reprodus cu conditia de a se mentiona sursa. Rugăm eventualii colaboratori ai Buletinului parohial să ne trimită numai materiale cu tematică religioasă.